1 august, în jurul orei 20:30, în cadrul Serii Povestitorilor, comunitatea din Alexandria a avut oportunitatea de a fi față în față cu Maia Morgenstern. Discuția a fost moderată de psihologa Silvia Ciubotaru. Înainte de a răspunde la orice întrebare, Maia Morgenstern ne-a spus că a emoționat-o invitația la festival și că i-a adus o satisfacție imensă. Chiar își dorea să participe într-un fel sau altul la Ideo Ideis – lucru care mi s-a părut emoționant. 

Un cuvânt… 

Un cuvânt care ar putea descrie discuția: uimirea. Rămân mereu impresionată când cineva vorbește frumos și sincer despre ceva ce se petrece în orașul meu. Invitata a spus despre festival: „Ideo trăiește, crește și se dezvoltă continuu… Oferă oportunități tinerilor la început de drum, plini de creativitate”; „Alexandria este casa speranțelor” este una din replicile care au rămas cu mine pe tot parcursul discuției.

Primul subiect abordat a fost despre descoperirea teatrului prin intermediul radiofonic. Maia Morgenstern ne-a povestit cum mama ei îi dădea radioul pe ascuns și îl băga sub pernă pentru a asculta piese de teatru, deoarece tatăl ei era foarte strict. A avut prilejul să asculte distribuții minunate, chiar dacă nu avea televizor. De aici a început povestea parcursului său către cariera de actriță. Ne-a mărturisit că i-a fost frică să recunoască că vrea să dea la facultatea de teatru, deoarece se intra foarte greu la sfârșitul anilor ‘70: „Erau patru locuri pentru fete, patru pentru băieți…eram 500 pe loc”, ne-a spus actrița, iar eu am rămas puțin șocată. Un alt aspect care îi pronunța fricile era legat de prejudecăți și de spaima de eșec: „dacă nu intru?”, „n-o să intri niciodată”, „vrei să te fâțâi de colo-colo?” – m-am regăsit puțin în aceste cuvinte și știu că mai răsar și în mintea mea din când în când. 

Ca să-și ascundă dorința pentru teatru, a început să spună că vrea să dea admitere la medicină, apoi la istorie și drept. Părinții ei, matematicieni fiind, au încercat s-o ajute, dar nimic nu funcționase. Într-un final, tatăl ei s-a prins că vrea să încerce la facultatea de actorie, iar aceasta a încremenit când l-a auzit. Părinții i-au recunoscut dorința și i-au acceptat decizia.

Următoarea întrebare a fost dacă s-a schimbat ceva în teatru. Maia Morgenstern a spus că da, iar, ca exemplu, a dat modul în care se anunțau spectacolele și modul în care diverși oameni se plimbau și strigau pe stradă „Lume, lume…!”. cum totul se face în mediul digital. Din acest punct, a plecat și ultima întrebare: „tehnologia ajută în teatru?”.

Maia Morgenstern ne spune că da, dar tot omul, actul artistic și echipa din spate rămân fundația unui spectacol bun. Omul va aduce mereu din educația sa, cunoașterea sa și creativitatea sa pe scenă. Spectacolul pe viu captează cel mai bine atenția. La final, când a fost o mică sesiune de Q&A mi-am făcut curaj și am întrebat-o pe actrița din fața mea: „ce i-ar spune Maiei Morgenstern de la început de carieră?” – o întrebare la care mi-a răspuns cu un mesaj pe care aveam, poate, nevoie să-l auzim cu toții:

„I-aș spune foarte multe multe lucruri… să aibă curaj să-și urmeze visul, să se iubească mai mult. Aș lua-o de umeri și i-aș spune că este în regulă să-i fie frică, e în regulă să încerce. Nu ar trebui să o strivească părerea celorlalți și nu ar trebui să o lase să-i taie aripile”.

Nu i le-ar spune numai ei, ci oricărei tinere la început de drum. Și poate că asta a fost, cu adevărat, important. Discuția cu Maia Morgenstern a fost una sinceră, emoționantă cu care am rezonat foarte mult, iar multe din replicile ei au rămas cu mine până am ajuns acasă și simt că vor mai rămâne cu mine mult timp de-acum încolo. Multe dintre poveștile purtate în prima seară de august, chiar dacă poate le mai auzisem, aveam nevoie să le mai aud încă o dată. Și mă bucur că s-a întâmplat așa. Cred că, la finalul acestei seri, Maia Morgenstern a reușit să câștige mai multe inimi ale tinerilor cu mesajele sale, venite din suflet.

Pe 1 august, de la ora 20:30, Seara Povestitorilor a adus în prim-plan o întâlnire specială: o discuție cu Maia Morgenstern, moderată cu sensibilitate și profunzime de psihologa Silvia Ciubotaru. A fost o seară care a reușit să atingă și să încurajeze, deopotrivă, tinerii prezenți și pe toți cei care au ales să asculte cu inima deschisă.

Articol realizat de Andreea Cernitu, voluntar Ideo Ideis #20 și editat de Șerban Suciu, co-director de comunicare al festivalului.