Jurnal de Voluntar | OLEANNA. Puterea cuvântului? Sau cuvântul puterii?

Pe 31 iulie Centrul Multifuncțional Alexandria a avut prilejul de a găzdui începutul celei de a 20-a ediții a festivalului Ideo Ideis. Deschiderea a fost urmată cumsecade de spectacolul „Oleanna”.

Piesa „Oleanna”, scrisă de David Mamet și pusă în scenă într-o manieră magistrală de către actorii Marius Turdeanu și Ioana Niculae, este o dramă tensionată, intensă, care izbutește să redea cu forță și subtilitate complexitatea relației dintre profesor și studentă. Scrisă în 1992, piesa a stârnit nenumărate controverse încă de la premieră, fiind văzută drept una dintre cele mai incomode și provocatoare creații ale teatrului contemporan, căci mustește de substraturi ce îmbie la a trece prin filtrul critic fiecare replică, umbră de emoție sau gest inopinat.

Inițial spectacolul se deschide cu o premiză relativ banală: o elevă nemulțumită de nota sa are o întâlnire cu profesorul său. Din acel punct, evenimentele încep să devină treptat mai dubioase, rolurile și dinamicile încep să se schimbe, iar până la finalul celor trei acte spectatorii sunt lăsați nedumeriți de cine are sau nu dreptate, de circumstanțele care au adus în acel punct aprig și de paralelismele prezentate în comportamentul celor două personaje.

Acțiunea are loc într-un birou închis – biroul unui profesor universitar – și se desfășoară în trei acte, în care doar două personaje apar pe scenă: John, profesorul sigur pe sine, cu o experiență de netăgăduit în domeniul său de activitate, și Carol, o studentă timorată, scrupuloasă, cu iz de pedanterie în manifestări, dar care este vulnerabilă și ușor de modelat după bunul plac al profesorului. Dialogul dintre cei doi este perturbat deseori de incertitudini, marcat de tăceri, întreruperi și ambiguități care creează o stare de neliniște persistentă.

Jocul actoricesc a adus sceneta la viață într-un mod scânteietor, capturând monotonia unei astfel de întalniri academice. Încercarea sisifică a profesorului de a consola eleva treptat declanșează un șir de evenimente care sunt reminiscențe a încetei fierberi a unei broaște, consecințele fiind dezvăluite când deja este prea târziu.

Conflictul piesei gravitează în jurul unei acuzații de hărțuire sexuală, dar realitatea pune in lumină împrejurări de o origine mult mai profundă: lupta pentru control, percepția diferită asupra unei realități comune și modalitatea prin care limbajul poate servi drept armă, dar, în egală măsură, și drept instrument de manipulare. John, profesorul, pare inițial să dea dovadă de un simț bine șlefuit de empatie și de deschidere la nou, dar se afundă treptat într-o imoralitate bolnăvicioasă, devenind cinic, insensibil și prins în propria superioritate intelectuală. Carol, în schimb, suferă o evoluție: dintr-o tânără cutremurată de incertitudini într-o voce radicală a corectitudinii politice, până la punctul în care sfărâmă cariera profesorului – poate pe bună dreptate, poate abuzând la rândul ei de noile poziții de putere.

Regia rămâne adepta minimalismului decorului pentru a pune emfază pe jocul actoricesc, pe tensiunea psihologică și pe firul nervos al replicilor. Tăcerea este adesea mai grăitoare decât cuvântul, iar pauzele lungi devin câmpuri libere pentru interpretare.

Decorul, chiar și dacă minimalist, prezintă simbolistică puternică prin elementele sale. Multe dintre acestea evocă figuri care au reușit să se eleveze aproape la statut mitologic prin puterea lor intelectuală, figuri precum Shakespeare, Platon sau Aristotel, ultimele două făcând parte din pictura de fundal care prezintă Școala din Atena. Modul în care acestea sunt folosite sugerează un oarecare scepticism, o oarecare critică și un oarecare iconoclasm în cadrul academic.

Natura piesei îndeamnă spectatorul să tragă concluzii pentru sine. Concluzii la care încă cuget și ezit a scrie. Nu există un răspuns definitiv când ambele personaje sunt duse la extremele polilor pe care îi reprezintă, iar argumentele și gesturile sunt atât de ușor interpretabile. Această ambiguitate nesfârșită este, în definitiv, ținta artistică a textului – și ceea ce face piesa atât de zdruncinătoare emoțional, dar necesară.

Într-o lume în care granițele dintre justețe și interpretare par a fi estompate de negura indiferenței sau de frica de a lua cuvântul, „Oleanna” rămâne un avertisment despre primejdiile comunicării clișeice și despre modul în care lupta pentru dreptate poate deveni, în sine, o formă de asuprire.

Despre spectacol
Spectacolul „Oleanna”, în regia lui Mădălin Hîncu, aduce pe scena Teatrului Excelsior un duel intens între putere și vulnerabilitate, între profesor și studentă, într-o lume în care cuvintele devin arme. Cu o scenografie semnată de Răzvan Bordoș și interpretări tulburătoare ale lui Marius Turdeanu și Ioana Niculae, spectacolul explorează fragilitatea comunicării și prăbușirea autorității într-o societate polarizată. Spectacolul a fost prezentat în cadrul celei de-a XX-a ediții Ideo Ideis.

Articol realizat de Mihnea Spătaru, voluntar Ideo Ideis #20

Foto: Matei Bumbuţ