Sebastian Stroe, coordonatorul departamentului de transporturi al Ideo Ideis, e unul dintre oamenii care dau sens cuvântului „acasă”. Relația lui cu festivalul a început acum 11 ani, ca participant, și a trecut prin toate etapele: de la trupă de liceu la echipa tehnică, apoi la coordonarea unuia dintre cele mai complicate departamente. Între timp, viața l-a dus departe, în Spania, dar în fiecare august își ia concediu și se întoarce în Alexandria. Nu pentru un simplu job de festival, ci pentru o a doua familie, pentru prieteni vechi și noi, pentru tata Stelică și pentru toate amintirile care l-au legat de locul acesta. În textul de mai jos, parte din campania Generația Ideo Ideis, Sebastian povestește cum a ajuns să își regăsească o nouă casă într-un oraș care, la început, era doar o destinație de festival.

Sebastian Stroe: Relația mea cu Ideo a început acum 11 ani, la ediția a 9-a, intitulată sugestiv „Tu când mai ajungi pe-acasă?”. Cine ar fi crezut că, după atâția ani, chiar voi ajunge să consider Alexandria „acasă”? Astăzi mă simt adoptat de familia Ideo și de orașul Alexandria.

Am venit prima dată ca participant, alături de trupa Domino — o trupă formată din șase băieți cu o legătură foarte strânsă între noi. Aveam un spectacol atipic pentru festival la vremea aceea, bazat pe mișcare scenică și pantomimă, care a reușit să capteze atenția. Chiar dacă Ideo renunțase de câțiva ani la competiție, știam că miza era participarea la FITS. Și, mai târziu, am reușit să ajungem acolo.

Totuși, lucrul care m-a legat cu adevărat de Alexandria a fost premiul Ștanga. Pentru cei care nu îl cunosc, acest premiu oferă oportunitatea unei trupe care a solicitat cel mai puțin echipa tehnică (o echipă minunată și extrem de muncitoare) să trimită un reprezentant care să li se alăture și să facă parte din miezul care urnește și menține viu festivalul.

În următorii doi ani am făcut parte din echipa tehnică. Am cunoscut festivalul din interior și am creat legături strânse cu oameni pe care acum îi numesc familie. Am multe povești din acea perioadă, dar le las pentru o viitoare campanie de mărturii.

După cei doi ani în echipa tehnică, am avut ocazia să intru oficial în echipa Ideo, în departamentul transporturi. A fost un an dificil pentru mine — după festival m-am mutat din țară și credeam că povestea mea cu Ideo se încheiase. Dar n-a fost așa: în fiecare august m-am întors la Alexandria.

Când coordonatorul departamentului a decis să ia o pauză din cauza programului încărcat, am fost promovat coordonator al transporturilor. Sunt mândru că reușesc să ating așteptările și că lucrurile merg bine. Mă simt norocos să am parte de susținere și încredere — cel puțin asta simt.

Mi-ar plăcea ca totul să fie etern, dar știu că lucrurile se schimbă și schimbările sunt bune. Am ocazia să lucrez cu oameni excepționali, iar festivalul este pe mâini bune. Nu știu cât timp voi mai rămâne parte din echipă, dar știu sigur că Alexandria va rămâne mereu în mine. Acolo am găsit o a doua familie.

Sunt câteva motive care mă fac să mă întorc mereu: am un „tată” alexăndrean, tata Stelică (Tălpigă) — o bijuterie de om, un motiv de mândrie și un exemplu. În Alexandria am trăit multe: am iubit, am legat prietenii fraterne, am suferit la pierderea bunului meu prieten George, am avut momente bune și momente grele, dar niciodată momente rele.

Poate m-am întins puțin cu povestea, dar chiar vreau să răspund la întrebarea „Ce te face să continui?”. Adevărul e că nu „continui”. Pur și simplu… „ajung și pe-acasă.”

Din povestea lui Sebastian reiese limpede că Ideo Ideis nu e doar despre spectacole sau ateliere, ci despre legăturile care rămân, despre oamenii care se întorc an de an și despre sentimentul de apartenență care se construiește din momente bune și grele, dar niciodată „rele”. Pentru el, Alexandria nu e un loc de trecere, ci locul unde a iubit, a suferit, a găsit prieteni și familie. Asta înseamnă și campania Generația Ideo Ideis: povești personale care se adună laolaltă, la 20 de ani de festival, și care arată cum Ideo devine pentru fiecare dintre noi mai mult decât un eveniment — devine o casă. Dacă și tu ai o poveste de spus, te invităm să ne scrii la [email protected].