Ideo Ideis, ediția I

6-11 august 2006, Alexandria

«   înapoi la arhiva




atelierele de teatru tânăr.

Pe parcursul primelor 4 zile de festival, membrii trupelor intrate în competitie şi tinerii care aleg să se înscrie individual (indiferent dacă sunt din Alexandria sau din oricare alt oraş), iau parte la atelierele Ideo Ideis, ateliere coordonate de tineri actori şi regizori. Se lucrează, în funcţie de nivelul fiecărui grup, de la exerciţii specifice anului I actorie (jocuri de autocunoaştere, de echipă), la improvizaţie şi lucru pe personaj.

Traineri


Adrian Damian 

Alexandru Pavel 

Alexandra Sălceanu 

Alexandru Zob 

Alina Grigore 

Florentina Năstase

Gabriel Pintilei 

Horia Suru 

Irina Drăgănescu 

Pavel Bârsan

Robert Neagoe

Tudor Lucanu 

Competiția

În urma preselecției, în competiția Ideo Ideis întră, an de an, trupe de amatori, din toată țara.
Pe parcursul a 3 zile participanții prezintă în concurs, în fața membrilor juriului, spectacolele cu care s-au înscris.




trupele participante.

de Ştefan Caraman

DISTRIBUŢIE: Omul Transversal - Radu Anghel; Şoferul - Alexandru Zătreanu; Cocota - Ana Maria Tudorică; Reporteriţa - Adela Mustăţea; Ministrul - Bogdan Cioacă; Măicuţa - Mihaela Popescu; Fiica Ministrului - Joenel Mădălina.

DESCRIERE SPECTACOL: Pornind de la realităţile societăţii româneşti, care, aproape în toate ramurile de activitate „merge... aşa cum merge”, ne-am gândit că, prin interpretarea Omului Transversal, cât şi a celorlalte personaje din piesă, să rezulte, să meargă către public, un mesaj clar de «nonconformism»: „Ăştia suntem, cu noi defilaţi.”

Acest deziderat se poate obţine prin naturaleţe, pentru ca fiecare spectator, în final, să-şi pună întrebarea : „Eu mă pot regăsi într-unul dintre personaje, le pot regăsi în viaţa politică şi socială, sau în viaţă, pur şi simplu? În fond, ce suntem noi, oamenii? De unde venim şi încotro mergem? „Omul este un animal biped, care vine de nicăieri şi se îndreaptă spre nicăieri.”(Petre Ţuţea). Societatea este mai mult o societate de consum decât o societate care propune ceva. Oamenii ce au de spus?! Caracterul fiecărui om este insul, care nu trăieşte în lumi paralele - vezi, în primul rând, Omul Transversal sau cocota. Dacă noi, spectatorii acestei reprezentaţii, nu suntem de acord cu felul lor de a fi, nu ne regăsim, atunci să ne uităm în oglindă şi după aceea să facem judecăţile valoroase!

de Slawomir Mrozek

DISTRIBUŢIE : Eu – Gavril Gheorghievici; Soţia – Camelia Pintilie; Socrul – Mircea Jugănaru; Soacra – Raluca Neacşu; Copilul – Claudia Surugiu; Diplomaţi – Trăsnea Andra, Vlad Troncea, Dana Manac; Vameşi – Denisa Badea, Antonia Pana; Grănicerul – Dana Manac; Căpitanul genist – Ionuţ Casandroiu; Contrabandistul – Octavian Tudor.

DESCRIERE SPECTACOL: Casa de pe graniţă, un text cu multiple semnificaţii, un text menit să ne facă să înţelegem că omul trăieşte într-o lume în care a crede că îţi trasezi singur destinul nu e decât o iluzie. Uneori, inocenţa poate fi periculoasă. Uneori, oamenii înţeleg prea târziu că nimic nu este definitiv în existenţa lor. Uneori, oamenii pot fi vinovaţi fără vină.

Spectacolul nostru mizează pe simboluri: în primul rând, o graniţă ce devine o perpetuă ameninţare, o partitură muzicală - sperăm semnificativă, și nu în ultimul rând o cromatică sugestivă - a costumelor, a jocului de lumini. Dar poate, cel mai mult, spectacolul nostru mizează pe puterea fiecărui actor de a transmite o idee: „Nu treceţi prin lume cu ochii închişi!”

de J.P.Sartre

DISTRIBUŢIE: Lizzie - Şuteu Cristina; Fred - Vlad Pandur Alexandru; Senatorul - Spilca Vlad; Negrul - Toma Mihai; John - Dogariu Octavian; James - Nițoaia Alexandra.

DESCRIERE SPECTACOL: Târfă cu respect de Jean - Paul Sartre pare a fi o „dramă ironică”, care spune povestea unei prostituate, recent sosite din New York în Sud. Femeia este implicată într-o încăierare pornită de un alb, într-un tren. Vina cade asupra unui negru, simbol al inocenţei în această piesă, în contrast cu culoarea pielii sale. Se porneşte, astfel, o „cruciadă” împotriva acestui biet om. Înşelată şi manipulată, femeii i se cere să-l dea pe mâna autorităţilor pe negru. Ea se vede, astfel, prinsă în interiorul unei lumi dominată de rasism şi prejudecăţi. Este evident atacul la adresa rasismului şi la adresa democraţiei americane.

Această piesa rămâne, totuşi, de actualitate. Societatea americană se confruntă în continuare cu problema rasismului, căutând să definească democraţia. Piesa vorbeşte, în cea mai mare parte a ei, despre pierderea libertăţii într-o lume dură, crudă. Târfa îşi pierde libertatea de a alege, negrul e pe punctul de a-şi pierde libertatea la propriu şi... poate că fiecare personaj îşi pierde libertatea, indiferent de ceea ce înseamnă ea!

de W. Shakespeare

DISTRIBUŢIE: Lysander - Maftei Ciprian; Hermia - Rotariu Cristina; Helena - Andron Georgiana; Demetrius - Fălticeanu Paul; Snout - Arcana Stefan; Snug - Prisăcariu Laura; Flute - Moisii Ioana; Bottom - Varninschi Alexandru; The Moon - Ursu Ioana; Puck - Popescu Ben.

DESCRIERE SPECTACOL: A cincea comedie shakespeariană înfăţişează, raportându-se indirect la Romeo şi Julieta, o temă fundamentală, care nu poate fi alta decât dragostea. Fiind intitulată, de asemenea, comedia dragostei, această creaţie shakespeariană ţinteşte descrierea unor universuri intersectate, total diferite, dar la baza cărora guvernează aceleaşi legi spirituale. Numărul lumilor sau al „grupurilor” care îşi dau întâlnire fluctuează în funcţie de imaginaţie. Vagul contur dat tuturor acestor grupuri dă impresia că ele nu sunt individualizate pregnant.

Astfel putem trage concluzia că acţiunea desfăşurată de Tezeu şi Hipolita, sau de Lysander, Hermia, Demetrius şi Helena, şi de ce nu, chiar şi de Oberon cu al său alai ireal, au scopul de a clădi, pas cu pas, un întreg plan narativ de o complexitate irezistibilă. Îndrăgostiţii sunt simple marionete ale duhurilor, fiinţe automate a căror soartă artificială şi amuzantă de a se îndragosti pare numai un joc de păpuşi al acelora care jonglează cu puteri supraomeneşti ce îi înrobesc pe bieţii muritori.

de J. P. Sartre

DISTRIBUŢIE: Garcin - Cătălin Vieru şi Florin Trana; Estelle - Andreea Ștefanin şi Iulia Demetrescu; Ines - Andra Anuța şi Mirela Gaman; Băiatul de serviciu - Cătălina Mihai şi Florentina Popescu.

DESCRIERE SPECTACOL: Piesa într-un singur act a lui J. P. Sartre, Cu uşile închise, reprezentată prima oară la Paris în mai, 1944, reprezintă exemplul cel mai elocvent al filosofiei sale existenţialiste. Piesa are doar 4 personaje: valetul, Garcin, Estelle şi Inez, iar întreaga acţiune are loc într-un spaţiu închis, într-o cameră mărginită de pereţi reci şi uşi închise. Pentru fiecare dintre noi, noţiunea de iad reprezintă altceva.

Pentru Sartre, spaţiul în sine este irelevant, o simplă cameră, în timp ce conceptul propriu-zis nu se bazează decât pe esenţialul unei idei tipic existenţialiste: oamenii care ne înconjoară pot deveni propriul nostru iad. Piesa vorbeşte şi despre un plan în care mintea şi psihicul uman sunt atrase către un infern fără pauză, care nu cunoaşte noţiunea de moderat, ci slăveşte doar excesul, sub orice formă a sa.

 

de Sergi Belbel

DISTRIBUŢIE: Supraveghetor - Costea Alexandru; Secretara şatenă - Mihaela Scîntei; Secretara brunetă - Loredana Ciurte; Secretara roşcată - Oana Torodoc; Secretara blondă - Fulvia Folosea; Şeful administrativ - Victor Hurdugaci; Curierul local - Marian Matei; Programatorul - Tudor Alexandru; Directoarea executivă - Aura Şchiopu.

DESCRIERE SPECTACOL: Un acoperiş al unui zgârie nori... multe mucuri de ţigară... şi câţiva oameni... care nu au în comun decât două lucruri: locul de muncă şi viciul de a fuma. Destinele a 8 oameni se schimbă în acest peisaj dezolant. Poate că fiecare îşi face un prieten, sau doar se aliază cu cineva. Oraşul în care trăiesc ei e dominat de secetă de 2 ani, însă ploaia schimbă totul.

De ce am ales noi să jucăm aceasta piesă? Poate că, pur şi simplu, i-a plăcut atât de mult unuia dintre noi, încât pasiunea cu care a povestit subiectul ne-a vrăjit. Sau poate că pe toţi ne-au surprins ideile de bază ale piesei şi dialogurile personajelor...

Plasând personajele sub semnul pericolului permanent, Sergi Belbel dezvăluie toate minciunile care există în relaţiile umane, în mod special în situaţii de putere, dificultatea de a comunica, singurătatea fiecăruia. De aceea, terasa devine, progresiv, un loc al proiecţiilor, iar visele de crimă sau suicid se succed scenelor de flirt.

adaptare după Matei Vişniec

DISTRIBUŢIE: Gufi - Padurariu Otilia; Iola - Buluga Diana; Robderoua - Ionel Dragoș; Zeno - Deaconu Andra; Bubi - Roșu Alexandru; Marțafița - GușăLucia ; Țonțonel - Toderascu Madalina; Firfirica - Copot Andra; Lulu - Lungu Daniela; Figuraţie - Havarneanu Filip, Jianu Georgiana.

DESCRIERE SPECTACOL: Într-o lume a umbrelor, în care toţi sunt orbi, regele Gufi îşi impune autoritatea faţă de supuşii lui. Fiica acestuia, Iola, împlineşte vârsta măritişului şi este forţată să primească peţitori. Printre aceştia se găseşte şi Robderouă, care îi arată Iolei o nouă faţă a vieţii, descoperindu-i culorile, învăţând-o să vadă.

Acest fapt duce la naşterea haosului în împărăţie, în urma căruia Gufi rămâne singur în întunericul pe care l-a păzit mereu. Această piesă este o paralelă dusă la viaţa reală, este un basm de moravuri politice, privite cu ironia stilului lui Matei Vişniec.

de Alexandru Matei

DISTRIBUŢIE: Afaceristul - Alexandru Matei; Soţia afaceristului - Alexandra Tanase; Infirmul - Cristi Marin; Soţia infirmului - Anca Tudorache; Casnica - Carmen Manea; Soţul casnicei - Mihai Florescu.

DESCRIERE SPECTACOL: Piesa Retorica este o combinaţie în stil propriu a teatrului-absurd cu teatrul-dans. Prezintă în scenă trei cupluri, care sunt, de fapt, unul singur, în diferite etape ale evoluţiei. Prinse ca într-o capcană, şase personaje frustrate şi închise cu totul în sine oscilează între confesiuni şi căutare. Adevărurile care ies la suprafaţă nasc conflicte ce duc la paroxism.

Cauţi şi nu ştii ce cauţi şi nici măcar nu ştii unde să cauţi. Din pântece cauţi ieşirea. Când găseşti „marea” evadare, îţi dai seama că abia acum începe căutarea. Ca să-ţi fie mai uşor travaliul, îţi stabileşti nişte limite. Limite care devin, mai apoi, propria colivie de care te simţi împovărat şi nu mai ştii cum să evadezi. Dacă ai acumulat destulă forţă şi convingere, poţi sparge bariera.

Heeeei! O mare victorie! Dar ce te aşteaptă dincolo? Un mare hău în care trebuie să... CAUŢI! Iarăşi prea mult? Mai limitezi un perimetru, o altă colivie. Şi când găseşti, toate dispar. Probleme, dar şi ţeluri şi vise. Rămâi gol şi absurd ca o lumânare. Eşti sigur că vrei să găseşti ceea ce cauţi?

de Lia Bugnar

DISTRIBUŢIE: Femeia - Petrică Alina; Bărbatul - Alexandru Zlăvog.

DESCRIERE SPECTACOL: Această piesă se mai poate numi şi experiment regizoral. În acest spectacol va fi jucat acelaşi text în două moduri diferite. Prin asta dorim să demonstrăm că există mai multe moduri de exprimare teatrală. În această piesă este vorba despre societatea care este prezentată într-un mod metaforizant şi anume fiind „oribil mirositoare”. Două persoane găsesc acel loc în care nu miroase reuşind să evadeze.

Relaţia lor se aprofundează în momentul în care descoperă că au probleme asemanatoare. Aleg acel loc utopic în care se simt excelent numai ei doi, fiind sătui de ceea ce se întâmplă, de fapt, în societatea de astăzi.

de Ştefan Caraman

DISTRIBUŢIE: Asistent 1 - Cristina Groşan; Asistent 2 - Teodora Dascăl; Asistent 3 - Andrei Stanciu; Maler - Octavian Fedorovici; Cameea - Andreea Mocanu; Morțișori - Aniela Sălăjan, Diana Popa, Marelia Popescu, Alex Oprea.

DESCRIERE SPECTACOL: Ce devine viaţa pe un teritoriu al morţii? O lehamite agresivă, într-o expresie a limbajului coborât în stradă. Un produs cu preţ redus, dar totuşi cu un preţ. Singurul. Moartea în schimb, devine fascinantă – morţii uitaţi de rudele lor sunt reuniţi într-o familie care cântă şi dansează, iar dragostea dintre un bărbat şi o femeie nu face decât să definească, încă o dată, dacă mai era nevoie, ororile fiinţei omeneşti.

Într-o morgă oarecare, dintr-o localitate nenumită, o tânără aflată în moarte clinică este pângărită de un angajat bolnav de necrofilie. Parcă pentru a face posibilă pedepsirea agresorului său, fata revine la viaţă. Cei trei asistenţi care lucrează printre cadavre nu au nimic viu în zilnica lor repetitivitate. Cadavrele au mai multă viaţă, desigur, decât mereu aceleaşi bancuri, probleme şi simulare a viului asistenţilor. Cu tot cinismul acestora, răzbate totuşi întrebarea: a simţi sau a nu simţi?

juriul.



Adrian Titieni
Membru Juriu

Membru Juriu

Adrian Titieni a absolvit în 1988, cursurile U.N.A.T.C. „I.L.Caragiale”, Bucureşti, iar în 2003, cursurile postuniversitare de Regie şi Montaj Film şi TV, la aceeaşi universitate.
A fost director al Studioului Cassandra şi este membru fondator al Fundaţiei Române pentru Educaţie şi Educatori. Din 2012 este rector al U.N.A.T.C.  
Ca actor de filme, Adrian Titieni are o lungă colaborare cu regizorii Noului Cinema Românesc, interpretând diverse roluri în filme precum Moartea domnului Lăzărescu (r. Cristi Puiu, 2005) 
sau Poziţia Copilului (r. Călin Peter Netzer, 2013).
Dintre spectacolele în care a jucat amintim: Fata din Andros (Teatrul Naţional Bucureşti), Capul de răţoi (Studioul Casandra), 
Victimele datoriei
 
(Teatrul „Toma Caragiu”) și Cazul Gavrilescu (Teatrul Odeon).

Voicu Rădescu
Membru Juriu

Membru Juriu

Voicu Rădescu este, din anul 1994, directorul teatrului Luni de la Green Hours, unde se simte foarte bine. Aşa că, din nou împotriva vântului, îşi conduce de 11 ani „afacerea”, cât mai independent cu putinţă, împotrivindu-se, printre altele, legilor scrise şi nescrise ale profitului, de pe poziţia unui ONG.
Consideră în continuare că acţiunea perseverentă de preparare a cocktail-ului artă - alimentaţie publică - cultură de la Green este benefică publicului-clientelă şi artiștilor, precum şi societăţii în general. Îşi doreşte, şi datoriă firii sale pozitive, speră să reziste, cu compromisuri cât mai mici şi fără compromitere, încă multă vreme, forţelor centrifuge și centripete care acţionează tot mai puternica presiune a „alinierii”, pe care o resimte şi a resimţit-o prin toate societăţile şi orânduirile sociale prin care s-a perindat.
 

Ana Mărgineanu 
Membră juriu

Membră juriu

Ana Mărgieanu a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Bucureşti, secţia Regie de Teatru.
Spectacole: 2006 - Bucharest Calling, versiunea în engleză, de Peca ştefan, Teatrul LUNI de la Green Hours; 2005 - Vitamine, de Vera Ion, Teatrul Foarte Mic
2005 - The Sunshine Play de Peca Ştefan, Teatrul LUNI de la Green Hours; Jasiek, spectacol lectură, Teatrul LUNI de la Green Hours; Una de Ioana Pelehatăi, spectacol lectură, Teatrul LUNI de la Green Hours; I Hate Helen de Peca Ştefan, spectacol lectură, Teatrul LUNI de la Green Hours;
Printre spectacolele din 2004 se numără: Cheek to cheek de Jonas Gardell,Teatrul de Stat din Arad și 89 89 ...fierbinte după 89 , scenariu de Ana Margineanu după Ştefan Caraman, Petre Barbu, Peca Ştefan, Paul Cilian, Călin Blaga - Teatrul Foarte Mic, Bucureşti;

Mircea Constantinescu 
Membru juriu

Membru juriu

Mircea Constantinescu este actor al Teatrului Odeon din Bucureşti, absolvent al U.N.A.T.C „I.L.Caragiale”, Bucureşti, secţia actorie. Din 1994 este profesor la Academia de Arte LUCEAFĂRUL; 1986-1990 profesor asociat la U.N.A.T.C.; 1975-1981 actor la Teatrul de Stat Oradea; din 1981 actor la Teatrul Odeon.
Printre rolurile din teatru se numără: Camera de hotel, regia Alexandru Dabija; 
Ultima femeie a senorului JUAN,
regia Vladimir Granov; Ionesco - cinci piese scurte, regia Alexandru Dabija;
Colaborări: Scapino de Moliere, regia Alexandru Dabija, Teatrul Nottara; Clovnii, scenariu şi regia Mihai Mălaimare, Teatrul Naţional Bucureşti.

Alex Mihail 
Membru juriu

Membru juriu

Alex Mihail a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, Bucureşti, în anul 2005, la Facultatea de Teatru, secţia Regie de Teatru. Este laureat al Premiului UNITER pentru cel mai bun debut, în 2006, pentru spectacolul O comedie neagră de Peter Shaffer.
A mai regizat: Junghiuri - Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, Povestea lui Ronald, clovnul de la McDonald's - Teatrul Act.

câștigătorii.


Cel mai bun spectacol

Visul unei nopți de vară

 MIMESIS, Iaşi

Cea mai bună actriţă în rol principal

Cristina Şuteu

 HOOLEELOGANS, Timișoara

Cea mai bună actriţă în rol secundar

Cătălina Mihai şi Alina Cărămizaru

 MORPHIA, Craiova

Cel mai bun actor în rol secundar

Alexandru Varninschi

MIMESIS, Iaşi

Cea mai bună regie

Tudor Lucanu

MIMESIS, Iaşi

Cea mai bună scenografie MIMESIS, Iaşi
Cea mai bună mişcare scenică MORPHIA, Craiova
Cea mai bună coloană sonoră MORPHIA, Craiova
Premiul IDEO IDEIS YOUNG GIMMICKS, Arad
Ioana Ursu & Andrei Popescu - MIMESIS, Iaşi
Premii speciale MORPHIA, Craiova

spectacole invitate.

Casa de Cultură Alexandria

Ideo Ideis găzduiește spectacole de teatru profesionist. Acestea sunt deschise atât participanților din festival, cât și publicului din Alexandria.

de Peca Ştefan

DISTRIBUŢIE: Adrian Nicolae, Irina Ioniţă, Laurenţiu Bănescu

DESCRIEREA SPECTACOLULUINew York [Fuckin' City], un spectacol de „neprofesionişti” (regizat de autorul textului, finisat de un actor, jucat de doi elevi autentici de liceu şi un la fel de autentic student – viitor publicitar), e o fascinantă (şi surprinzătoare) poveste despre generaţia „care nici măcar nu este în criză”. Şi mai vorbeşte despre ceva New York [Fuckin' City], un subiect fragil şi spinos, foarte greu şi rar abordat, chiar și în dramaturgia (şi literatura) tinerilor: cezura ontologică care-i desparte pe copiii Revoluţiei de cei ai tranziţiei, cu banane, portocale şi televiziune la liber.

Generaţia - deşi nu e cel mai bun termen - a celor dintâi poartă, fatalmente, tarele neîmplinirii, ale abandonului sau ale pactului confortabil cu o societate ale cărei reguli le stabilesc părinţii; copiii democraţiei încă infantile au pierdut gena fricii (ori s-au născut fără ea), inconştienţa lor nu e doar greşeală de tinereţe, căci poartă în ei gustul riscului existenţial.

Nu zece ani îl despart pe Laur cel întors în patru labe, după succesul/ratarea-i trans-oceanică, să zacă dulce-fatal în oraşul de baştină, de liceenii Adi şi Irina (în ciuda inspiraţiei permanent biografiste a lui Peca, doar în New York [Fuckin' City] personajele preiau numele actorilor), vaccinaţi contra dezamăgirii şi gata să schimbe ei o lume, mai mică sau mai mare. Ce-i desparte e sângele care le curge prin vene: al lui, încărcat de viruşii unui sistem social perpetuat parazitar, al lor, rapid, năvalnic, cu anticorpi bine dezvoltaţi.

Cinismul care ascunde impotenţa socială contra optimismului prin care poţi privi albastrul cerului. Şi, în răspăr cu Peca însuşi, optimismul câştigă - energia vitală a celor ce nu cred în lanţul trofic. De aici - emoţia, de aici - asumarea.

TEATRUL STUDENŢESC PODUL - Spectacol lectură (Schimb de prizonieri, Ultimul Tren, Plutonul de execuţie)de Ştefan Mitroi

LECTURA: Gianina Corondan, Dragoş Bucur, Mihai Munteniţa, Cătălin Frăsinescu, Andrei Morariu, Mihai Anton

DESCRIERE TEATRU: Înfiinţat în anul 1967 la iniţiativa unor studenţi (pe atunci) la I.A.T.C. (Magda Bordeianu, Teodor Sugar şi Grigore Popa) în mansarda Casei de Cultură a Studenţilor Bucureşti, Teatrul Studenţesc „Podul” a avut o neîntreruptă activitate. Primul spectacol jucat în acest spaţiu a avut loc pe 10 ianuarie 1968.

Este primul teatru din ţară cu spaţiu de joc en-rond (în mijlocul publicului) . Regizorul şi mentorul trupei este, din anul 1970, regizorul Cătălin Naum, cel care a îndrumat spre profesionism mai mulţi tineri pasionaţi de teatru ce au devenit astfel actori de renume. Trupa teatrului „Podul” este iniţiatoare a Festivalului de Teatru Studenţesc „Eugene Ionesco” - Teatru al Absurdului şi joacă constant spectacole în cadrul stagiunii „Europa şi Noi” din Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti.

sponsori 2006.
parteneri 2006.

parteneri media 2006.

Fii unul din partenerii media Ideo Ideis:
contactează-ne

parteneri media 2006.


© 2014 Ideo Ideis
Design & Development Cristian Tăbăcitu